În toamna anului 1998, Nintendo s-a confruntat cu o sarcină dificilă. Game Boy-ul original, cu ecranul său alb-negru, dominase piața timp de aproape un deceniu, dar imaginea monocromă învechită necesita ceva nou. Răspunsul producătorului japonez a fost Game Boy Color, un dispozitiv portabil care a deschis ușa către lumea graficii color pentru jucători și a construit o punte între era pe 8 biți și dispozitivele portabile moderne.
Salt hardware și compatibilitate inversă
Inima consolei portabile era un procesor modificat pe opt biți, care funcționa la o viteză de ceas de aproximativ 8 MHz, ceea ce reprezenta dublul performanței modelului original. Ecranul cu o rezoluție de 160 × 144 pixeli a suferit o transformare fundamentală, fiind capabil să afișeze simultan până la 56 de nuanțe dintr-o paletă totală de peste 32 de mii de culori. Deși panoul încă nu avea iluminare din spate și necesita redarea sub o lampă sau în lumina directă a soarelui, saltul de culoare era uluitor la acea vreme.
Fotogalerie
Mișcarea genială a fost compatibilitatea retroactivă 100%. Consola îți permitea să rulezi vechiul gri cartrigger de la Game Boy-ul original, căruia sistemul îi putea atribui palete de culori de bază. În plus, corpul dispozitivului a fost redus ca dimensiuni, a trecut la alimentarea cu două baterii AA și a primit un port infraroșu pentru comunicarea wireless între jucători.
Bijuterii din jocuri, conduse de Pokémon
Adevărata forță motrice din spatele vânzărilor a fost oferta de jocuri. Cel mai mare fenomen a fost a doua generație de Pokémon Gold și Silver, urmată de versiunea Crystal, care a profitat din plin de ceasul intern și de tranzițiile de culoare dintre zi și noapte. Jucătorii au devorat și jocurile de acțiune-aventură The Legend of Zelda: Oracle of Seasons și Oracle of Ages, versiunea extinsă a Link's Awakening DX și jocurile de platformă Super Mario Bros. Deluxe și Wario Land 3. Ați cunoscut această legendă?
